Baciu Nadejda

Data: 2019-12-31

În cazul în care nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune, se va sesiza instanţa de judecată, fie odată cu acţiunea de divorţ, fie după desfacerea căsătoriei. În acest caz, instanţa de judecată va stabili cota fiecărui soţ, cotă ce se presupune a fi egală. Însă, în unele cazuri, instanţa judecătorească poate să se abată de la principiul părţilor egale ale soţilor, având în vedere interesele copiilor minori sau interesele, ce merită atenţie, ale unuia dintre soţi (art. 26 alin.2 din Codul familiei). Însă pentru a împărți aceste bunuri, este necesar de stabilit care sunt bunuri comune și care sunt bunuri personale. Se consideră a fi comune bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei până în ziua încetării acesteia. Prin urmare, în cazurile când este posibil, cel mai eficient ar fi partajarea acestor bunuri de comun acord, cu consiliere din partea avocaților, evitând coridoarele instanțelor de judecată și economisind resursele financiare ale ambilor soți.