CRÎȘMARU Iulian

Дата: 2023-04-17

În acest caz este necesar să cunoaşteţi că situaţia respectivă urmează a fi soluţionată în baza prevederilor legale în vigoare la acel moment şi nu poate fi vorba de o recunoaştere a intrării sau acceptării tacite a moştenirii ci despre o prelungire a termenului de acceptare. Astfel, conform Art. 1517 Cod Nr.1107 din 06-06-2002 Cod Civil al Republicii Moldova, în redacţia anului 2002, termenul de acceptare a succesiunii era de 6 luni de la data deschiderii ei. Conform art. 1519 alin. (1), (2) Cod Nr.1107 din 06-06-2002 Cod Civil al Republicii Moldova, în redacţia anului 2002, termenul prevăzut la art.1517 poate fi prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6 luni, dacă este justificată omiterea acestuia. În sensul legii, în redacţia anului 2002, când cel chemat la moştenire nu şi-a exercitat în termenul prevăzut de lege dreptul de a alege între acceptarea sau renunţarea la moştenire, poate fi repus în termen doar dacă se constată că neexercitarea în termen a dreptului de opţiune se datorează unor motive temeinice. Or, instanţa de judecată nu poate dispune repunerea în termen decât atunci când constantă că împrejurările ce l-au împiedicat să-şi exercite dreptul de opţiune nu-i sunt imputabile. De altfel, conform jurisprudenței naţionale ca circumstanţe temeinice pot servi: starea de invaliditate a succesorului, îngrijirea unui membru bolnav al familiei, aflarea în străinătate sau în rândul forţelor armate, tăinuirea faptului deschiderii succesiunii de către ceilalţi moştenitori etc. Necunoaşterea dispoziţiilor legale incidente, lipsa de timp pentru depunerea cererii, necunoaşterea componenţei patrimoniului succesoral şi alte motive similare, nu constituie motive temeinice de admitere a acţiunii. Astfel, în acest caz este necesar să vă adresaţi în instanţa de judecată cu o cerere în vederea prelungirii termenului de acceptare a succesiunii în baza Art.116 Cod Nr.1107 din 06-06-2002 Cod Civil al Republicii Moldova, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului. În conformitate cu prevederile Legii Nr. 1216 din 03.12.1992 taxei de stat, la depunerea unei cereri de chemare în judecată în cazul unei acțiuni patrimoniale (care poate fi evaluată pecuniar, adică în bani), taxa de stat se determină în funcție de caracterul şi valoarea acțiunii. La depunerea unei cereri în cazul unei acțiuni nepatrimoniale (care nu poate fi evaluată pecuniar) şi în alte cazuri prevăzute de lege, taxa de stat este achitată în proporții fixe. Astfel, potrivit prevederilor Art.3 alin.(1) lit.e din Legea Nr. 1216 din 03.12.1992 taxei de stat, taxa de stat pentru cererile de chemare privitor la prelungirea termenului de primire a moştenirii, constituie 500% din cota procentuală fixă, respectiv (500%*20 u.c.)/100%=100 lei